the time has come! :)
so the wait is finally over! one more night and the real holiday begins!
maine, ora 12 si 50 de minute va ateriza avionul si pana in 6 decembrie, la 6 si 15 minute voi fi din nou intr-o vacanta in doi.
distance relationships are not that bad after all. and i will have the best 11 days of my life!
[revin cat de curand posibil] 
Filed under: Uncategorized | 2 Comments
in Ajunul Craciunului
am fost atat de ocupata sa ma gandesc ca vine craciunul, incat nu mi-am dat seama cand a si ajuns. poate si pentru ca, undeva in subconstient, asociam craciunul cu sosirea lui Daniel, pentru care inca mai am de asteptat 3 zile.
asadar, azi e Ajunul…mancare, curatenie, brad, totul e gata! unul din cele doua cadouri pe care le cumpar anul acesta asteapta linistit in dreapta mea momentul predarii. mi-am dat seama ca am o problema, imi place sa ma uit la ele. la cadouri ma refer. as putea petrece ore intregi privind…ambalajul practic.
va fi un craciun mult mai bun ca anul trecut…cu oameni faini si dragi, cu familie si, intr-un final, cu un nou el! nu m-as fi gandit niciodata ca totul va fi atat de diferit…
gata cu palavrageala, se pare ca mai e de lucru la bradut!
CRACIUN FERICIT!
PLIN DE LUMINA SI IUBIRE!
P.S. . . .
Merry Christmas!
Wesołych Świąt!
Veselé vánoce!
Καλά Χριστούγεννα!
Gëzuar Krishtlindjet!
חג מולד שמח
. . . . . .
Filed under: Uncategorized | Leave a Comment
trebuie sa spun asta…
there are just some things i will never have again
it doesn’t matter if i want them or not
if they’re good for me or not
if they are better or not
there are things that i will never have again
. . .
iar tu mi-ai raspunde:
“Sunt doar un chibrit cu care ti-ai aprins tigara de dupa
Si da, inca mai ard si azi in mintea ta. Inca mai ard…”
Filed under: Uncategorized | 2 Comments
random playlist
era cantecul lui…
mereu va ocupa un loc special, chiar daca nu mai e sufletul meu.
acum zambesc cand imi amintesc de el…a devenit o amintire draga.
incet (cred) ca ma indragostesc de altcineva.
Filed under: Uncategorized | Leave a Comment
romance with temper
relationships…i never knew it can be this hard! and boyfriends…i never knew they are protective and care.
when your first fight is on the internet, it kinda sucks. we didn’t even finish it, we just decided to drop it. apparently, being able to talk open and easily even about things that i would never see myself doing devalues me and i am too precious to my boyfriend. and i am not ironical, i’m just amazed. i’m not used to people actually caring up to that level of choice of my words even. correction, i’m not used to guys caring.
i was wrong to say what i said, he was wrong to answer how he did and a slight misunderstanding transformed everything into a big mess. it seems that i have quite a temper, maybe because i used all my patience and calm in past affaires. besides, i gathered more sensitive subjects and i react more easily when i feel i’m being judged for actions that are not sins, just considered sins.
how can words be more important than meaning and intention? and if they are, why some of them are more important than others? …can it be true…do i talk too easyly about things that are not easy? and how am i supposed to know that this would hurt my boyfriend?! i never had a boyfriend before! the weird thing is that it works both ways…i get hurt over the smallest, most ridiculous things that i usually misunderstand. so i end up crying and getting more angry by every i’m sorry he says, then i just realise i over reacted and start appologising and explaining. this is the worst part, ’cause my universal guilt conscience appears and i let it show, so, without wanting, he makes me feel even more guilty, which just makes me angry again being aware that i have nothing to feel guilty about, in reality.
this is the time when it’s better to back off and drop it!
in the end, i go to bed smiling, with him stuck on my minf, wishing i was in his arms! it takes nothing more than a phone call and i’m allright again. he does know me very well already…
so maybe relationships are hard and boyfriends are a lot to handle, but i’m learning. and i like it. i don’t want to mess things up again, i’m too old for complicating the uncomplicated.
i can handle romance, i can even enjoy romance!
[the worse part about fights on the internet...no make up sex! ]
Filed under: Uncategorized | 5 Comments
intre paranteze
prietenii te plac mai mult cand nu ai nimic si pe nimeni, cand esti la pamant si ai nevoie de cineva, cand te pot salva. prietenii sunt mai prieteni cand viata ta le arata cat de buna e a lor. cine a spus ca atunci cand ti-e mai greu nu ai pe nimeni, a gresit foarte mult.
prietnii te iubesc cand esti cu lama pe vene si te adora cand curge sangele, sufera alaturi de tine si iti pun bandajele.
problema apare cand ranile se vindeca.
pe cine sa dau vina? eu am pus distanta in kilometri, iar viata tuturor a mers mai departe. unii s-au vindecat, altii s-au inchis. toti ne prefacem si toti stim ca nimic nu mai e la fel. e imposibil…
Filed under: Uncategorized | 2 Comments
anticipand sarbatorile
deci sa vorbim de craciun ca mai e o saptamana si la cluj ninge non stop de 2 zile!
anul trecut am evitat sa ma gandesc la sarbatori pana in ultimul moment, acum de-abia le astept. sunt deja in spiritul craciunului si fac planuri si ma bucur si ma gandesc la cadouri si oameni dragi. orasul mi se pare incantator impodobit cu luminite, imi place sa ma uit pe geam si sa vad totul alb si inghetat. parca nici colindele nu-mi mai fac greata ca inainte! va fi un craciun frumos!
dar mai bien hai sa vorbim despre perioada de dupa carciun si despre revelion! intre 27 decembrie si 6 ianuarie, Daniel se intoarce la cluj! i-a trebuit ceva sa ma convinga sa vina doar de Anul Nou, 32-3, dar apoi, fara sa-mi dau seama, rezervarea biletelor s-a facut aseara pentru cu totul alte date. date, care ne dau 11 zile impreuna departe de tot, doar noi doi!
asa ca, da! de-abia astept sarbatorile anul acesta! sa vina craciunul, sa vina cat mai repede! si mai ales sa treaca!
Filed under: Uncategorized | 6 Comments
personal
un distins domn judecator a murit, dupa ce timp de doua luni a fost in coma. nu dau nume, deoarece e vorba de tatal unui prieten. faptul declansator a fost o lovitura la cap, insa fundalul e pe baza de stres. stres cauzat de serviciu, bineinteles, in urma unei cariere ca procuror general al DNA si apoi judecator la Cluj.
lasand la o parte acest incident nefericit, pe care nu vreau sa-l comentez, ideea e ca aceste veste vine in momentul in care eu am ajuns la limita cu rabdarea mea pentru studiul dreptului. de la bun inceput nu mi-a placut, nu ar fi fost prima mea optiune in ceea ce priveste urmarea unei facultati. mereu am spus ca facultatea de drept e pentru oameni prosti, care invata sa memoreze nu sa gandeasca. cu timpul, mi-am schimbat parerea, trebuie sa fii foarte inteligent pentru acest domeniu si chiar am invatat sa imi placa. timp de doi ani mi-a placut pentru ca eram buna la ceea ce faceam. desi nu ma vedeam niciodata profesand, ca studii mi-a placut sau m-am fortat sa imi placa.
acum, insa, nici macar acea hotarare nu o mai am. nu-mi place, nu mai am rabdare, nu mai vreau! si incerc, am intentia, ratiunea si gandirea logica imi spun ca trebuie. ma plimb cu tratatul de contracte in geanta zilnic, dar nici macar nu l-am deschis. plec de acasa spre facultate in fiecare zi, dar cu mana pe clanta de la intrare daca primesc un telefon “hai la o cafea!”, ma duc. chiar si in acest moment, prefer sa stau sa scriu aceste randuri in sala de lectura decat sa asist la cursul de procedura penala sau sa citesc ceva. nu se pune problema de a renunta, nici nu se pune problema ca nu as putea. problema e ca nu ma mai atrage in niciun fel, nu mai am niciun interes si nu mai gasesc nimic care sa ma motiveze.
daca as crede in semne, moartea cuiva cunoscut din acest domeniu ar trebui sa imi spuna ca nu gresesc? nu as sti sa raspund nici macar daca as considera asta un semn, cu atat mai mult cand nu sunt decisa daca exista sau nu semne. ideea e ca nu se merita sa lasi totul la o parte si sa te dedici unui lucru care nu-ti aduce satisfactii suficiente. cliseu sau nu, dar viata e scurta. probabil voi trece peste lipsa mea de interes si voi regasi acel imbold care ma determina sa fiu pasionata de ce invat. pana atunci, e doar o obligatie a carei executare o aman pe cat de mult posibil in favoarea unor aspecte care au capatat o importanta mult mai mare pentru mine personal, oricat de triviale ar parea ele obiectiv privind.
acestea fiind spuse, am plecat sa o ajut pe Danutza sa se mute si maine la inmormantare.
Filed under: Uncategorized | 2 Comments
euforica
i just have to say
THANK YOU!
to whoever
home alone with a bottle of wine and my guy online 4 hours
and i am happier than i can bear.
Filed under: Uncategorized | 4 Comments
-
comentarii recente
Mihai on the time has come! :) incognitoz on the time has come! :) surindolent on trebuie sa spun asta… erosdoctor on trebuie sa spun asta… surindolent on romance with temper
