corespondenta confidentiala

acum 2 ani, cand am inceput acest blog, am vrut sa scriu povestea noastra si, pe cat am putut, asta am facut. finalul e pe 6 pagini scrise de mana, intr-un loc strain la malul marii. a trebuit sa plec sa mor si sa ma renasc doar cu amintirea ta. treptat, am luat o pauza…viata m-a dus pe alte drumuri si mi-am gasit un nou viciu si nu am mai scris. nu am gasit ceva mai bun, nu stiu descrie linistea si fericirea. nu mai pot spune lucrurie atat de usor.

stii, imi place zorky, e locul meu de intalnire cu fetele, e locul in care se spun lucruri ce raman de obicei ascunse sub tacere, pot sune lucruri pe care le-as fi scris aici. si stii ce ziceam? cand ma gandesc la tine primul lucru care-mi vine in minte e un sarut. imi amintesc locul, chipul tau, senzatia, totul. si apoi doar finalul nostru, toata acea porcarie, cum am cazut si m-am prabusit si cum tu nu erai nicaieri in cosmarul meu. instinctual, nu-mi amintesc nimic altceva….le spuneam fetelor ce fraiera am fost. nu neg nimic din ce am spus sau crezut despre tine. da, am crezut ca esti Dumnezeu si mai mult. da, am crezut ca esti perfect si erai si am crezut ca nu voi gasi pe nimeni ca tine si nu am gasit. ce-mi pare rau e ca am crezut in tine mai mult decat ai facut-o tu, ca nu mi-am dat seama ca exista si o altfel de iubire decat cea de geniu.

si acum imi spui sa vin inapoi si vrei sa te cred…vrei sa las totul? apartamentul in care locuiesc, barbatul cu care dorm, apartamentul din grecia, parintii lui, afacerea familiei….relatia de peste un an? increderea, respectul si iubirea pe care eu si el le-am cladit de peste un an?

te intreb…pentru ce? de ce as face asta? pentru o poezie?

[vezi, iuly, am avut dreptate.]

am crescut si sunt destul de puternica, am vazut ca sunt atat de multe alte lucruri in viata mai importante si probleme mai serioase. curiozitatea m-ar impinge sa raspund “da” chemarii tale, dar pentru a lasa totul am nevoie de mai mult decat o poeziie, ceva ce stiu ca tu nu poti sa-mi dai.

nu mai sunt aceeasi!

Later Edit:

exact cum credeam! atat ti-a fost avantul de a ma “recuceri”. nu mai merge…18 poezii de ziua mea? si crezi ca mai inseamna ceva pentru mine, mai ales dupa cele  aceleasi 32 poezii (sau cate-o fost) pentru andra si simona??? nu mai am aceleasi slabiciuni, metodele de odata nu mai functioneaza, ma plictiseste penibilitatea incercarii tale de a te reinfiltra in viata mea. denisa si mr juve, serios???

vrei sa reluam legatura, ti-am dat o sansa, au trecut sase zile, ai ratat-o! ramai o amintire draga a unui om mare, nu strica imaginea ce mi-a ramas despre tine. nu vreau sa stiu ca ai ramas exact la fel si nici un pic mai bun!

si am incheiat acest subiect.