dupa trei saptamani de cand ne-am intors, tot nu am nimic de spus…
mi-a fost dor de locul asta, de casa mea, de iarba asta, de simplitate. ne trezim dimineata, o cafea cu un joc de scrabble, stam la soare cand e cazul sau jucam wii bowling si golf cand ploua, din cand in cand luam pranzul cu parintii lui, iesim in fiecare vineri cu prieteni si ne facem muci…oarecare rutina sau stabilitate facila, tine de perceptie.
mi-a placut in romania, cam o luna-doua, dar apoi a devenit prea greu. nu spun ca nu am nicio vina, am fopst o leguma toata iarna, nu am facut nimic. vorbeam de teatru si cursuri de limbi straine si cinema si carti si stirile de la ora sapte si cafele si prieteni, dar nimic nu s-a intamplat. as putea gasi zeci de scuze si explicatii, dar nu au importanta. if you don’t feel like it, you don’t feel like it si asta e.
m-am intors acum si totul a revenit la normal. sunt multumita!
haoleu, citesc că a fost cutremur la voi în Creta. ești (sînteți) OK?
ne jucam scrabble pe terasa restaurantului cand s-a intamplat si dintr-odata am simtit ca se misca scaunul sub mine…a fost o senzatie interesanta, dar nu a fost nimic serios.
a fost de 6 si ceva grade, dar in mare, in larg. aici nu s-a simtit chiar atat de puternic, deci suntem toti ok.
thanks for asking!
vezi că lumea s-a cam nevrozat de cînd cu catastrofele, imediat percutăm, iar tu ești singura persoană pe care “o știu” din creta